 |
laportita.MyForum.ro

|
| Subiectul anterior :: Subiectul urmator |
| Autor |
Mesaj |
Corneliu Traian Atanasiu Membru


Data inscrierii: 04/Dec/2007 Mesaje: 111 Localitate: Bucuresti
|
Trimis: 01/11/2009 12:11 Titlul subiectului: Concursul săptămînal (102) |
|
|
Rezultatele sînt:
| Petru Ioan Gârda a scris: |
Numar global de poeme - 45
Numar de autori - 19
Numar de votanti - 17
Nu au votat: Corneliu Beldiman, julia, T.Nicolescu
A votat fara sa participe cu poeme: Angela Radu
Locul I
Poemul cu nr. 24, autor Petru Ioan Garda, 30 de puncte
Copiii sub nuci –
cosind cu picioarele
frunzele toamnei
Locul II
Poemul cu nr. 3, autor Pop Lorin, 28 de puncte
Prea multa toamna-
a ruginit stejarul
in curtea scolii
Locul III
Poemul cu nr. 17, autor Valeria Tamas , 25 de puncte
luna de gheata –
de pe buzele iubitei
sterg fulgul topit
Mentiune
Poemul cu Nr. 8, autor Corneliu Beldiman, 24 de puncte
ploaie de toamna -
prafuite-n vitrina
bicicletele
La total puncte
Locul I Corneliu Beldiman - 44 de puncte
Locul II Valeria Tamas si Petru-Ioan Garda cu 35 de puncte
Locul III Pop Lorin cu 33 de puncte
Felicitari castigatorilor si tuturor participantilor!
Am profitat de faptul ca Dan e ocupat, pentru a ma scoate pe mine pe locul I. Nu este exclus ca el sa apara din clipă in moment cu alta varianta. Dar ma iertati, tentatia e mare...
Vreau sa spun ca m-am bazat doar pe casuta mea de mail. Sper sa nu fie greseli. Daca sunt, astept, cu umilinta, observatii.
|
_________________ Întruna-ncerci, întruna greşeşti. Nu-i nimic. Încearcă iar. Greşeşte mai bine.
(Ever tried, ever failed. Nevermind. Try again. Fail better. - Samuel Beckett) |
|
| Sus |
|
 |
Corneliu Traian Atanasiu Membru


Data inscrierii: 04/Dec/2007 Mesaje: 111 Localitate: Bucuresti
|
Trimis: 01/11/2009 12:28 Titlul subiectului: exerciţii de analiză |
|
|
Comentez din nou cum am făcut-o şi data trecută un poem al meu prezent în sătpămîna asta. Rămîne o provocare pentru oricare dintre concurenţi. Important este exerciţiul de luciditate şi analiză pe care îl puteţi face astfel.
| Corneliu Traian Atanasiu a scris: |
Plimbîndu-mă prin parc, am zărit o pasăre într-un pom. Avea o pată roşie. Mi-am închipuit că e o ciocănitoare şi am simţit posibilul contrast dintre obişnuitul ei concert de percuţie şi starea mută de acum. Mi-am zis:
ciocănitoarea pe-un ram
şi m-am gîndit în continuare (sub imperiul preocupării pentru verbul omis) că verbele subînţelese ar putea fi: stă, s-a aşezat, caută, cercetează, explorează (sau poate doar se odihneşte), pentru că, oricum, nu trecea încă la investigaţiile de adîncime prin perforare. Era doar un cadru dintr-o scenă care trebuie conturată mai bine.
Explorînd însă ideea tăcerii neaşteptate a ciocănitoarei, m-am gîndit la un prim vers, doar vizual, şi el surprinzînd un fapt lipsit de zgomot şi care, oricum, se tot întîmpla (fiind toamnă tîrzie):
cade o frunză –
Ciocănitoarea părea o mică bombă amorsată. Oricînd, putea să-şi declanşeze micul şi zgomotosul pichamăr. Tăcerea ei în faţa frunzei în cădere devenea însă o posibilă dovadă de empatie cu drama desfrunzirii.
Am schimbat ordinea cuvintelor şi am ajuns la:
cade o frunză –
pe-un ram, fără vreun sunet
ciocănitoarea
Acum contrastul dintre căderea scutit de zgomot a frunzei şi dispozitivul percutant, pe moment aflat doar în stand-by, al ciocănitoarei era evident, iar cele două elemente aflate în opoziţie erau aşezate la cele două extremităţi ale poemului. Apariţia ciocănitoarei în final venea şi ea ca o surpriză în peisajul tăcut al toamnei, dar şi ca o posibilă amuţire consimţind la evenimentul grațios şi trist al căderii frunzelor.
|
_________________ Întruna-ncerci, întruna greşeşti. Nu-i nimic. Încearcă iar. Greşeşte mai bine.
(Ever tried, ever failed. Nevermind. Try again. Fail better. - Samuel Beckett) |
|
| Sus |
|
 |
Ana-Maria Junior 2


Data inscrierii: 02/Oct/2009 Mesaje: 34 Localitate: Bucuresti
|
Trimis: 01/11/2009 12:49 Titlul subiectului: |
|
|
| Valeria Tamas a scris: | O noua saptamana a ajuns la sfarsit, prilej de bucurie, nu-i asa ? 
Daca nu am uitat pe nimeni 19 concurenti la start si o multime de haikuri
frumoase care va asteapta.
Nu-mi ramane decat sa va urez lectura placuta si sa va sustineti
haikul dumneavoastra favorit .
Nu uitati sa va anuntati participarea la volum si cu cate exemplare
cei care inca nu s-au hotarat.
Eu zic pe saptamana viitoare sa incercam si niste haikuri cu cocori
cine stie , poate vom reusi si cateva haikuri frumoase la titlu.
Mult succes tuturor!
Un sfarsit de saptamana placut si nu uitati,
concursul continua. : )
Valeria
1.
Luna, sus pe cer-
acoperisurile
toate, la fel.
Oana Bold
2
Stoluri de cocori-
tipetele lor de dor
se sting in noapte
3
Prea multa toamna-
a ruginit stejarul
in curtea scolii
4
Zorii purpurii-
ca un roi de albine
stolul de grauri
Pop Lorin
5
Jerbe de culori-
in asfintit padurea
ca o cetate.
6
Tot mai gol crangul-
in fosnetul frunzelor
pasi pe carare.
Victoria Chitoveanu
7
masina sub pom
incarcata de frunze -
natura moarta
8
ploaie de toamna -
prafuite-n vitrina
bicicletele
9
pe vechiul maidan
ruginesc impreuna
fiare si frunze
Corneliu Beldiman
10
copacii galbeni -
toamna dezmatata iar
in sezonul ei
Mariana Tanase
11
clopot de amiaz-
porumbeii din turla
spre brutarie
12
colivii deschise-
puscariasi aduna
gunoaie din parc
13
incremenire-
papadiile toamnei
cu globuri de puf
Doina Bogdan
14
Nicaieri vantul -
frunzele-si fac loc
prin ploaia marunta.
15
Punct incremenit
deasupra satului –
un uliu pandind.
16
Zgomotul strazii
fara niciun ecou –
doar castanele…
Gabriel Iordan Dorobantu
17
luna de gheata –
de pe buzele iubitei
sterg fulgul topit
18
in casa noua -
cainele-si delimiteaza
teritoriul
19
din icoana calzi
ochii Maicii Domnului -
slujba Bobotezei
Valeria Tamas
20
in undita
pestisorul de aur...
si-un ghiont: iar sforai
21
cade o frunza -
pe-un ram, fara vreun sunet
ciocanitoarea
Corneliu Traian Atanasiu
22
burnita si
stol de pasari grabite –
intaii fiori
23
ultimii maci azi
ies blând in iarba rarã -
sã umple golul…
julia
24
Copiii sub nuci –
cosind cu picioarele
frunzele toamnei
25
Culoarea brumei –
porumbele si spini
in asteptare
26
ziua mortilor –
lacrimi stingand lumanari
pe mormant de prunc
Petru-Ioan Garda
27
Strada pustie-
harjonindu-se
frunzele gonesc pe vant
28
Cerul mohorat-
prin frunzisul rarit cant
vesel de scatii
29
O tornada de sofran
infrunzind strada -
copacii sunt goi
Tania Nicolescu
30
Oglinda apei
sparta de o galeata -
luna in cioburi
31
De sub clopote
sunete evadate -
si duse au fost
32
Sfarsitul lunii -
o privire-a pisicii
fix in calendar
Ioan Marinescu-Puiu
33
in gradini frunze
adunate in gramezi -
culcus pentru caini
34
linistea noptii
sfredelita de tocuri -
lumini se aprind
35
sub colivie
pisica se straduie -
lectii de canto
Radu Ignatescu
36
norii destramati
de varful bradutului -
fac loc stelelor
37
luna infipta
in varful bradutului -
vantul colinda
38
in seri de iarna -
desfasurand poveste,
kimonoul tau
Manuela Dragomirescu
39
cate frunze-
la poarta adunate
cateva babe
Monica Trif
40
fereastra prin nori -
valuri, vant si-o speranta
Steaua Polara
Dan Norea
41
La cules, pe rand
sta sticla cu tuica - ce
de intalniri !
42
Din slavi, chemand
un stol de gaste - prin ceata
nici un far.
43
O tristete in
lanul de porumb cules -
mohor inflorit.
Gheoarghe Seitan
44
cer fara stele-
povestile bunicii
la gura sobei
45
crengi desfrunzite-
langa soba arzanda
singur batranul
Ana Bezem |
_________________ Bate la poarta cerului si apoi asculta! - zicala Zen
(Knock on the sky and listen to the sound! - Zen saying)
Ultima modificare efectuata de catre Ana-Maria la 01/11/2009 14:42, modificat de 1 data in total |
|
| Sus |
|
 |
Dan Norea Junior


Data inscrierii: 18/Ian/2008 Mesaje: 13 Localitate: Constanta
|
Trimis: 01/11/2009 13:39 Titlul subiectului: |
|
|
Cel mai mult mi-au satisfăcător trei poeme care, mai târziu vot, am constatat că erau ale lui Corneliu Beldiman:
7
masina sub pom
incarcata de frunze -
natura moarta
8
ploaie de toamna -
prafuite-n vitrina
bicicletele
9
pe vechiul maidan
ruginesc impreuna
fiare si frunze
Ca să fiu sincer, mai mult decât toate mi-a plăcut:
30
Oglinda apei
sparta de o galeata -
luna in cioburi
...Dar seamănă prea mult cu "luna în ţăndări" a lui Eduard Ţară.
Două vorbe despre al meu:
40
fereastra prin nori -
valuri, vant si-o speranta
Steaua Polara
Deoarece ies prea puţin în natură, îmi folosesc mult imaginaţia. Aici mi-am imaginat o corabie pe furtună care, pe lângă lupta cu valurile, mai are şi problema orientării, fiind într-o zonă periculoasă. Fereastra dintre nori prin care se iveşte Steaua Polară asigură speranţă în inimile marinarilor. |
|
| Sus |
|
 |
nelu Junior

Data inscrierii: 07/Oct/2009 Mesaje: 8 Localitate: Cluj-Napoca, Romania
|
Trimis: 01/11/2009 17:16 Titlul subiectului: Poemul meu |
|
|
Copiii sub nuci –
cosind cu picioarele
frunzele toamnei
O poză vizuala care sugereaza un auditiva. Copii marsaluiesc prin frunze cu mare placere. Daca le trec de genunchi sau chiar de brau, cu atat mai bine si o fac de dragul sunetului. Gestul de a le "cosi" sugereaza dorinta de a le indeparta. Poate pentru a descoperi nuci. Sigur ca "poemul" nu emotioneaza, dar cred ca a placut ritmul si autenticitatea (celor care i-au dat puncte, evident). _________________ Hai lelita la portita, dar sa nu dai din gurita |
|
| Sus |
|
 |
Corneliu Traian Atanasiu Membru


Data inscrierii: 04/Dec/2007 Mesaje: 111 Localitate: Bucuresti
|
Trimis: 01/11/2009 19:13 Titlul subiectului: sincretismul ruginii |
|
|
| Corneliu Beldiman a scris: |
pe vechiul maidan
ruginesc împreuna
fiare şi frunze
|
Încerc să aplic unele constatări recente ale mele la poemele întîlnite. Simbolurile sînt de cele mai numeroase ori sincretice. Asta înseamnă că ele amestecă, topesc unele în altele, lucruri eterogene. Şi o fac într-un mod în care ne fac să simţim cum lucrurile se compactează în ceea ce devine o esenţă.
Simbolul aici este rugina, ruginirea. El este ca un fel de magnet care focalizează spre sine totul: maidanul, fiarele, frunzele, toamna, vîrsta înaintată a autorului. Toate sînt adunate într-un buchet de semnificaţii cu convergenţă în ruginiu, perimat, trecut, uzat, prăpădit.
E un gen de poeme care nu pot fi scrise decît de cineva care are deja o serioasă experienţă şi un gust compus pentru acest gen de observaţii şi pentru modul în care ele pot primi o expresie.
_________________ Întruna-ncerci, întruna greşeşti. Nu-i nimic. Încearcă iar. Greşeşte mai bine.
(Ever tried, ever failed. Nevermind. Try again. Fail better. - Samuel Beckett) |
|
| Sus |
|
 |
Gheorghe Seitan Junior

Data inscrierii: 27/Oct/2009 Mesaje: 1 Localitate: Tulcea
|
Trimis: 01/11/2009 22:13 Titlul subiectului: Plecarea gastelor |
|
|
A fost un octombrie nefiresc de cald, dar decuseara buletinele meteo anuntau o racire brusca.Am adus in dormitor, din balcon, trandafirul japonez.Era imbobocit.In zori m-a trezit un zgomot, un fel de planset.Am ascultat cu atentie si m-am dumirit.Pleaca gastele ! M-am repezit la geam sa le vad insa afara nu era decat o ceata laptoasa, densa, care amplifica si mai mult strigatele pasarilor.Stiam ca stolul trebuie sa fie undeva, nespus de sus.
Din slavi chemand
un stol de gaste.
Gastele ma absorbisera atat de mult incat nu observasem minunea de un rosu aprins ce tasnise in timpul noptii din bobocul trandafirului. Peste cateva ore uitasem si de gaste si de trandafir si am iesit din cladire.Acelasi strigat venea de undeva de sus, iar prezenta cetii dadea sentimentul de ratacire, de pierderea busolei. Pentru cateva minute s-a cascat o gaura in plafonul de nori si atunci am vazut clar ,,v"-ul desenat in inalturi, navigand printre nori de ceata.Se duceau spre apus nu spre sud si asta m-a surprins. Parca pierdusera busola. M-am gandit ca noi insine avem momente cand orbecaim pe cararile vietii,fara de busola, fara un far calauza.
-prin ceata, nici un far.
Am scris haikul, incercand mai numeroase variante,cu ochii la trandafirul care se imbujora cu fiecare ceas, tot mai mult.
Din slavi, chemand
un stol de gaste- prin ceata
nici un far.
Sambata seara si-a inchis cupa rosietica peste pistil, iar duminica dimineata s-a desprins singur din codinta si s-a prabusit la podea.Trandafiul japonez e o iluzie de o zi -doua... |
|
| Sus |
|
 |
Ana-Maria Junior 2


Data inscrierii: 02/Oct/2009 Mesaje: 34 Localitate: Bucuresti
|
Trimis: 01/11/2009 23:11 Titlul subiectului: Re: sincretismul ruginii |
|
|
| Corneliu Traian Atanasiu a scris: | | Corneliu Beldiman a scris: |
pe vechiul maidan
ruginesc împreuna
fiare şi frunze
|
Încerc să aplic unele constatări recente ale mele la poemele întîlnite. Simbolurile sînt de cele mai numeroase ori sincretice. Asta reprezintă că ele amestecă, topesc unele în altele, lucruri eterogene. Şi o fac într-un mod în care ne fac să simţim cum lucrurile se compactează în ceea ce devine o esenţă.
Simbolul aici este rugina, ruginirea. El este ca un fel de magnet care focalizează spre sine totul: maidanul, fiarele, frunzele, toamna, vîrsta înaintată a autorului. Toate sînt adunate într-un buchet de semnificaţii cu convergenţă în ruginiu, perimat, trecut, uzat, prăpădit.
E un gen de poeme care nu pot fi scrise decît de cineva care are deja o serioasă experienţă şi un gust compus pentru acest gen de observaţii şi pentru modul în care ele pot primi o expresie. |
Şi mie mi-a plăcut extrem mult poemul acesta. Mie îmi sugerează, dincolo de perimat şi de descompunere, un fel de rezonanţă între elementele naturii, o pulsaţie care le unifică şi prin care ele sunt percepute, într-un fel, ca fiind unitare şi eterne.
Odată sunt materia anorganică şi cea organică - "fiarele" şi "frunzele" -, întovărăşite prin cuvântul "împreună" şi prin "rugina", descompunerea care le este comună.
Apoi este "maidanul" - elementul pământ, din care au ieşit şi fierul şi frunzele, din care acestea se trag şi în care se întorc. La rândul său, deşi are rolul de cadru şi de matrice pentru cele doua elemente, maidanul le împărtăşeşte condiţia, fapt sugerat prin cuvântul "vechi".
Mai exista un alt element, sugerat mai subtil, aparent inexistent, dar care îmbogăţeşte conotaţia cadrului şi a întregii compoziţii: elementul uman. Maidanul nu este un colţ de natură sălbatică, ci parte a unei localităţi, un teren întrebuințat de om. Deoarece el este cel care a dispus de maidan, la fel ca şi de fiare, pe care le-a folosit şi le-a părăsit apoi, omul devine un cadru mai larg pentru acestea.
Sintagma "Vechiul maidan" îmi sugerează nu numai vechimea ci şi părăsirea - nu una care sa sugereze vreo tristeţe , cu una în armonie cu legile naturii ale universului. Toate au fost folosite, şi-au îndeplinit menirea: şi maidanul, şi fierul şi frunzele. Nu este nimic trist aici, ci descompunerea firească, parte a ciclului cosmic.
Repetarea motivului descompunerii, tocmai pentru că este surprinsă în acest joc al elementelor şi reverberat în mai multe planuri, creează această sugestie de peren şi universal.
Nu ştim daca poetul a vrut să sugereze toate astea , criticii sunt întotdeauna buni de gură. Dar poetul de haiku încearcă, din câte am reuşit să înţeleg pana acum, tocmai să intre în armonie cu ceea ce este adânc şi arhetipal în natură, să surprindă nişte elemente abstracte într-o anumită configuraţie, pentru care apoi să găsească straiele în care să le poată prezenta /sugera / induce celorlalţi.
Bănuiesc că, fie ca poetul controlează perfect conştient construcţia poemului, fie că aceasta are loc mai mult în mod subconştient, sub forma inspiraţiei, rezultatul e cam acelaşi.
Nu ştiu dacă este cumplit de corect ce am scris, în indiferent ce caz, haiku-ul mi-a agreabil nespus de mult.
Ana-Maria _________________ Bate la poarta cerului si apoi asculta! - zicala Zen
(Knock on the sky and listen to the sound! - Zen saying) |
|
| Sus |
|
 |
|
|
Nu puteti crea un subiect nou in acest forum Nu puteti raspunde in subiectele acestui forum Nu puteti modifica mesajele proprii din acest forum Nu puteti sterge mesajele proprii din acest forum Nu puteti vota in chestionarele din acest forum
|
Powered by phpBB © 2001, 2005 phpBB Group Fa-ti si tu propriul forum GRATUIT, pe www.myforum.ro
|