laportita.MyForum.ro

Corneliu Traian Atanasiu · Trimis: 06/12/2009 16:41 Titlul subiectului: Galben veştejit

Lacul în lumina joasă a soarelui la sfîrşit de noiembrie. O suprafaţa cenuşie cu onduleuri vagi, abia simţite, dar cu mii de mici diferenţe de culoare şi luminozitate, cu umbre şi penumbre. Crengi de salcie cu frunza de un galben pal, aproximativ uscat, nemişcate deasupra apei.

Contrastul dintre galbenul care se trecuse şi regalul luminozităţii discrete al apei aproape uleioase. Galbenul se spălăcise, îşi pierduse forţa coloristică şi simbolică. Salcia mă îndemna să-l definesc galben sălciu. Era ca acel aur sterp al lui Philippide sau ca întunecatul april al lui Emil Botta, simbol fanat, veştejit, brand expirat.

Era ca şi cum toamna, gata să se-ncheie, îmi cerea o reconsiderare, o schimbare drastică a gustului. Trebuie să refuz strălucirile afectate şi pline de emfază ale toamnei aurii, retorica bombastică de carte poştală strident fardată, pentru un alt registru coloristic în care puternic era infinitul ascetic al tonurilor de gri.

Exista în aceste mii şi mii de tonuri, în alternanaţa şi dialogul lor o vitalitate de neînţeles care se spovedea doar prin tăcerea netulburată a locului.

galben veştejit –
în cenuşiul ceţii
nuanţele mai vii

_________________
Întruna-ncerci, întruna greşeşti. Nu-i nimic. Încearcă iar. Greşeşte mai bine.
(Ever tried, ever failed. Nevermind. Try again. Fail better. - Samuel Beckett)

Manuela Dragomirescu · Junior Data inscrierii: 03/Oct/2009 Mesaje: 15

Şi pentru mine a fost un cadou fermecător acest premiu II, mai ales că-l iau pentru prima dată. E o zi specială, azi fiica mea a dat examenul de atestat la limba japoneză, aşa că suntem "transpuşi" spre extremul orient mai mult decât altă dată.

Revenind la subiect (cu scuzele de rigoare că mi-am permis divagaţia), mărturisesc că am încercat în cele trei haikuuri însăilarea unui scurt scenariu, cu rădăcinile în copilărie. Îmi amintesc cum bunica trebăluia continuu, mai ales în ziua cozonacilor, şi nu-şi lua un clipă de răgaz decât pe urmă ce aceştia erau puşi la crescut. Atunci era pentru mine un moment special, cu căldura liniştită a camerei în care se întâmpla o magie: creşteau (sau nu!) cozonacii. Apoi, pentru a extinde efectul vrăjii, m-am îndreptat înspre fereastră, către afară, cu gândul, sincer, să aduc şi alte personaje în scenă. Şi mi-a venit pe loc ideea zăpezii sporite, asemeni aluatului, de o ninsoare la fel de liniştită, de atotstăpână şi de netulburat ca şi farmecele bunicii.
Cel de-al treilea haiku încheie acţiunea "cozonaci" într-un mod în spiritul sărbătorilor. Toţi, indiferent de condiţia socială, trebuie să se bucure de astfel de momente şi stă în tăria oricui să umple şi să împlinească aceste momente.
Îmi cer scuze pentru exprimarea destul de săracă şi de sumară, dar abia am venit de pe drum şi n-am mai avut răbdare să-mi "intru în mână"

Manuela

P.S.
La mulţi ani tuturor!

nelu · Trimis: 06/12/2009 18:21 Titlul subiectului: Sa fie o iarna ca-n povesti

Decembrie iar –
copii aşteptând moşul,
pe mine-aşadar

Bucuriile vieţii oscileză între a primi şi a da. Copii fiind, ne bucurăm de daruri, crezând la început în Moş, îndoindu-ne apoi, acceptând realitatea, până la urmă. Maturi fiind, ne vine rândul să facem şi pe moşii (dacă nu noi, cine?). Haiku-ul este o autoironie. Nu sunt chiar aşa de bătrân, totuşi anii trec şi descopăr că sunt din ce în ce mai adecvat pentru a face pe Moşul...
Aş (auto)critica rima dintre inițialul şi ultimul vers.
Celelate tristihuri deplâng ciudăţeniile vremii şi regretă zăpezile de altădată:

Decembrie-absurd –
caisi înfloriti lânga
pomi de Craciun

Decembrie cald -
privind prin albume
zapezi de cândva

Primesc cu bucurie critici şi interpretări.
Nelu Garda
_________________
Hai lelita la portita, dar sa nu dai din gurita

livia · Junior Data inscrierii: 09/Mar/2008 Mesaje: 13

Decembrie iar –
copii aşteptând moşul,
pe mine-aşadar

Cred ca e mai degraba un senryu. Intr-adevar rima trebuie evitata in haiku (aici e un minus), in rest mi se pare ok.

Decembrie-absurd –
caisi înfloriti lânga
pomi de Craciun

Primul vers e o explicatie (si o repetare inutila a ceva ce oricum rezulta din urmatoarele doua), in plus 3 kigo (decembrie, infloriti, Craciun) pentru doar 3 versuri parca e prea mult.

livia · Junior Data inscrierii: 09/Mar/2008 Mesaje: 13

galben veştejit –
în cenuşiul ceţii
nuanţele mai vii

Valoarea haiku-ului e sustinuta de ultimul vers (nuantele mai vii), prin contrastul dintre cele doua imagini, cenusiul toamnei si neasteptata descoperire in aceasta natura vesteda a ceva viu, ultima farama de viata inaintea instaurarii definitive a iernii.

Corneliu Traian Atanasiu · Trimis: 08/12/2009 18:07 Titlul subiectului: