laportita.MyForum.ro

Corneliu Traian Atanasiu

Mai importante decit alte reguli ale poemului de sorginte niponi sint valorile estetice care trebuie sa fie prezente in poeme pentru ca ele sa incorporeze spiritul haiku.

Corneliu Traian Atanasiu · Trimis: 15/12/2007 14:53 Titlul subiectului: Karumi

KARUMI

Karumi este una din categoriile estetice cele mai importante ale haiku-ului. De fapt, este o valoare a intregii literaturi si culturi japoneze, dar se manifesta mai pregnant in poemul cel mai concis al acestei literaturi – haiku-ul.

Cristian Mocanu, in micul sau dictionar de termeni poetici japonez-roman, insista pe momentul lansarii explicite a termenului de catre Bash�. Acesta incerca, in mod polemic, sa se desprinda de manierismul si pretiozitatea anterioare ale haikai-ului, refuzind utilizarea cuvintelor de origine chineza, ca si folosirea frivola a calambururilor (caracteristice limbii japoneze cu foarte numeroase cuvinte omonime si polisemnatice). Astfel, el respingea honkadori -ul, citatul si imprumutul, si miza pe utilizarea limbajului popular, simplu si firesc.

Opus afectarii, emfazei, patosului si artificialitatii expresiei, karumi este inteles ca usurinta. Pentru Florin Vasiliu si Camelia Basta, karumi este un „termen desemnind frumusetea, stralucirea ca ideal al poeziei haikai si haiku” ( Poezia lirica japoneza – Valori estetice). Aceasta este un fel de situație de gratie a expresiei care convine haiku-ului si nu poemului umoristic senryu.

Serban Codrin, intr-un text unde analizeaza felul in care poate fi imbunatatit un haiku, Impovarata de propria culoare, vede in karumi un ” triumf al simplitatii in arta de a folosi cuvintul”, pentru ca – spune el – „un haiku este la fel de imposibil de scris pe cit este de creat un peisaj in tus, unde albul imaculat si neatins al hirtiei sugereaza ceata”.

Jane Reichhold traduce karumi <b(KAH-RUE-ME) drept lightness si extinde simplitatea de la usurinta expresiei verbale la luminozitatea viziunii. Lucrurile, cu simplitatea lor luminoasa, vorbesc in maniera lor modesta („Here it meant the beauty of ordinary things spoken of in a simple way.”) Nu limbajul, cu jocurile lui de cuvinte spumoase si scinteietoare, este important, ci felul cum privesti lucrurile si cum simti ca ele te privesc la rindul lor. In aceasta simplitate se simte o umilitate responsabila. Este optiunea ferma a lui Bash� care creaza o sciziune intre amatorii de renga (poemul in lant cultivat cu asiduitate pina atunci) si noua orientare a celor ce l-au urmat in definirea si cizelarea haiku-ului. Este timpul in care maestrul se desparte de elevul sau cel mai bun, Kikaku.

In acest fel se face inca o extensie catre simplitatea adanca a formei literare, catre eleganta si naturalete (“as opposed to heavy-handedness”). Si aceasta ne da ocazia sa gindim marile deosebiri de atitudine intre poezia occidentala si haiku.

Oricit de obisnuiti am fi cu poezia noastra occidentala, sesizam ca expresia ei formala este mai totdeauna nenaturala, nefireasca. Este impodobita fonetic cu rigorile prozodiei si inzorzonata cu figuri de stil. Limbajul poetic ajunge, cum spune Nichita, unul artificial, pur si necomplicat poezesc. Mai mult, de obicei, prozodia siluieste adesea fluenta fireasca a rostirii, impunindu-i tot felul de contorsionari ale frazarii care, pentru un neinitiat, sint de-a dreptul rebarbative. Calitatile muzicale si mnemonice ale textelor poetice dau dovada de o la fel de reala incarcare, complexitate si confuzie.

Toate acestea pot fi insa percepute in cultura occidentala ca un mod ceremonios de oficiere a unui cult orfic. Oricum poezia este una legata de o maniera festivista si a cultivat dintotdeauna oda si imnul, epopeea. Poetul a fost mereu asociat festivitatilor publice cu accente triumfaliste si uneori orgiastice.

Karumi este de aceea mai greu de perceput si de interiorizat pentru cel educat in spirit occidental. El implica o surdina pe care sufletul european nu o are si cultura lui nu o valorizeaza. Natura acestui suflet este alta, mai zgomotoasa, mai expansiva, mai empatica. De fapt, i se impune o renastere in spiritul altei culturi, o renuntare in favoarea unei alte atitudini fata de lume si fata de sine.

Si mai ales fata de sarbatoare. Sarbatoarea haiku-ului este una adinca si retinuta. Vibratia lui este surdinizata si nu expansiva. Ea nu tinde spre o manifestare colectiva orgiastica, ci spre reculegere in linistea propriei intimitati. Simplitatea este un fel de despuiere, de ajungere la sinele care se recunoaste ca unul ce comunica direct cu mulțimea lucrurilor. Este un fel de modestie recuperatoare a unor rosturi ecranate de zgomotul parazitar al obisnuintelor.

Pentru noi karumi este, daca reusim sa-l atingem, un fel de a doua natura, naturalete cistigata prin exercitiu asiduu care se schimba treptat in usurinta, firesc despovarat, eleganta, gratie.